Tăierea pomilor fructiferi este necesară pentru a controla coroana și productivitatea. O tăiere executată corect îmbunătățește pătrunderea luminii și aerisirea, reduce riscul de boli, ajută pomul să distribuie mai uniform nutrienții și să formeze fructe de calitate mai bună. Fără tăieri regulate, coroana se îndesește mai des, în interior se reține umezeala, ramurile încep să se incomodeze între ele, iar rodirea se mută treptat spre partea superioară și spre marginea exterioară a coroanei.
Scopurile tăierii și ce merită să ai în minte
Tăierea trebuie să aibă întotdeauna un scop clar. La pomii tineri, obiectivul principal este formarea unui schelet rezistent, astfel încât ramurile să fie bine așezate și să nu se rupă sub greutate. La pomii pe rod, scopul este diferit: menținerea coroanei luminoase, eliminarea îndesirii, limitarea creșterii excesive în înălțime și păstrarea unei înălțimi comode. La pomii bătrâni, tăierea ajută la întinerirea treptată a lemnului de rod, atunci când creșterile devin scurte, iar fructele se micșorează.
Perioadele de tăiere și ferestrele sigure
Tăierea principală se face, cel mai des, la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, când nu se mai așteaptă geruri puternice, dar circulația sevei încă nu a început. În această perioadă, pomul suportă de obicei mai ușor îndepărtarea ramurilor, iar structura coroanei este ușor de observat.
Tăierea de vară se folosește ca intervenție de corecție. Ea este utilă atunci când vrei să reduci îndesirea, să elimini o parte din lăstarii verticali viguroși și să îmbunătățești iluminarea. Vara este importantă măsura, deoarece masa foliară asigură hrana pomului și contribuie la formarea recoltei.
Toamna, tăierile puternice nu sunt, de regulă, recomandate. Înainte de iarnă nu este bine să rămână multe secțiuni mari și proaspete, deoarece vindecarea este mai lentă, iar țesuturile devin mai vulnerabile la frig. În toamnă se fac, de obicei, doar tăieri sanitare.
Cum îți dai seama ce trebuie îndepărtat
Înainte de lucru, evaluează coroana după trei semne. Primul este lumina în interior. Dacă în centrul coroanei este mereu întuneric, acolo se formează mai greu ramuri de rod și crește riscul problemelor după ploi, din cauza uscării lente. Al doilea este prezența ramurilor care se intersectează și se freacă. Ramurile care se freacă produc aproape inevitabil răni ale scoarței. Al treilea este concurența lăstarilor viguroși. Dacă două ramuri puternice cresc alături în aceeași direcție, coroana se suprasolicită rapid și devine mai puțin stabilă.
Ordinea lucrărilor care reduce riscul de greșeli
Începe cu partea sanitară. Ramurile uscate, rupte, afectate de îngheț sau evident bolnave se îndepărtează primele. Apoi treci la ramurile care cresc spre interiorul coroanei, deoarece ele creează îndesirea principală. După aceea, rezolvi ramurile care se intersectează. De obicei se păstrează ramura mai bine poziționată și mai promițătoare, iar cealaltă se elimină.
Separat se evaluează lăstarii verticali puternici, care cresc rapid în sus și consumă mult din resurse. La pomii pe rod, astfel de lăstari sunt adesea eliminați complet sau se face transferul pe o ramificație laterală, pentru ca creșterea să devină mai calmă și mai orientată spre rod.
Tehnica tăieturilor și ce influențează vindecarea
O tăietură bună trebuie să fie netedă și fără rupturi ale scoarței. Este important să nu lași cioturi. Cioturile se cicatrizează greu și devin adesea zone cu probleme, unde apar uscarea și putrezirea.
Dacă o ramură se îndepărtează complet, tăietura se face la bază, pe marginea gulerului ramurii, în zona de îngroșare a țesutului de la prindere. Nu se taie prea aproape de trunchi, adâncindu-te în el, dar nici nu se lasă un ciot.
Dacă ramura nu se elimină, ci se scurtează, se folosește tăierea deasupra unui mugur sau transferul pe o ramură laterală. În cele mai multe situații, direcționează creșterea spre exterior, pentru ca coroana să nu se îndesească și să fie mai bine luminată.
La ramurile groase, este esențial să nu rupi scoarța sub greutate. O tehnică sigură este aceasta: mai întâi un mic tăietor (subtăiere) de jos, apoi tăierea principală de sus, după care secțiunea se ajustează curat până la linia corectă de la bază.
Cât de mult poți tăia într-un singur sezon
O tăiere prea puternică provoacă, de obicei, o creștere activă a unor lăstari noi și viguroși. Pomul încearcă să refacă rapid coroana pierdută, ceea ce duce la îndesire suplimentară, iar rodirea poate scădea. Dacă pomul este neîngrijit de mult timp, este mai rațional să refaci coroana în doi ani. În primul an elimini îndesirea principală și ramurile problematice, iar în al doilea an finalizezi forma și înălțimea până la un nivel stabil.
Particularități pe specii: măr, păr, sâmburoase
Mărul suportă, de regulă, bine tăierile de întreținere și rărirea coroanei, dacă nu exagerezi cu eliminarea într-o singură intervenție. La măr este importantă păstrarea unei distribuții echilibrate a ramurilor principale și a unei iluminări constante în interior.
Părul are adesea o creștere verticală puternică. De aceea, la tăierea părului este de obicei mai utilă rărirea atentă și transferul ramurilor pe ramificații laterale, decât scurtarea puternică, care poate intensifica și mai mult creșterea în sus.
Culturile sâmburoase sunt, în general, mai sensibile la rănile mari. Pentru ele contează în mod special o tehnică curată a tăieturilor, moderația și evitarea eliminărilor mari fără necesitate.
Unelte și atenție la detalii
Foarfeca de grădină, foarfeca de crengi și fierăstrăul trebuie să fie bine ascuțite, ca tăietura să iasă curată. Uneltele tocite strivesc țesuturile, iar astfel de răni se vindecă mai greu. Dacă în livadă există boli, merită să cureți și să dezinfectezi uneltele când treci de la un pom la altul, ca să nu răspândești problema.
După tăiere, pomul are nevoie de îngrijire normală și corectă. Udarea se face în funcție de vreme, solul se menține într-o stare bună, poți folosi și mulci. Dacă tăieturile sunt curate și fără rupturi de scoarță, pomul se reface de obicei bine. O coroană bine formată se recunoaște prin faptul că în interior este suficientă lumină, ramurile nu se incomodează între ele, iar înălțimea rămâne comodă pentru îngrijire regulată și pentru recoltare.